2 definiții pentru ambusca

ambuscá vb., ind. prez. 3 sg. ambuscheáză

AMBUSCÁ vb. I. tr., refl. a (se) așeza în ambuscadă. II. refl. (fam.) a rămâne în spatele frontului prin diverse aranjamente. (< fr. embusquer)

Intrare: ambusca
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ambusca
  • ambuscare
  • ambuscat
  • ambuscatu‑
  • ambuscând
  • ambuscându‑
singular plural
  • ambuschea
  • ambuscați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ambuschez
(să)
  • ambuschez
  • ambuscam
  • ambuscai
  • ambuscasem
a II-a (tu)
  • ambuschezi
(să)
  • ambuschezi
  • ambuscai
  • ambuscași
  • ambuscaseși
a III-a (el, ea)
  • ambuschea
(să)
  • ambuscheze
  • ambusca
  • ambuscă
  • ambuscase
plural I (noi)
  • ambuscăm
(să)
  • ambuscăm
  • ambuscam
  • ambuscarăm
  • ambuscaserăm
  • ambuscasem
a II-a (voi)
  • ambuscați
(să)
  • ambuscați
  • ambuscați
  • ambuscarăți
  • ambuscaserăți
  • ambuscaseți
a III-a (ei, ele)
  • ambuschea
(să)
  • ambuscheze
  • ambuscau
  • ambusca
  • ambuscaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ambusca

etimologie: