2 definiții pentru ambusca

ambuscá vb., ind. prez. 3 sg. ambuscheáză

AMBUSCÁ vb. I. tr., refl. a (se) așeza în ambuscadă. II. refl. (fam.) a rămâne în spatele frontului prin diverse aranjamente. (< fr. embusquer)

Intrare: ambusca
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ambusca ambuscare ambuscat ambuscând singular plural
ambuschea ambuscați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ambuschez (să) ambuschez ambuscam ambuscai ambuscasem
a II-a (tu) ambuschezi (să) ambuschezi ambuscai ambuscași ambuscaseși
a III-a (el, ea) ambuschea (să) ambuscheze ambusca ambuscă ambuscase
plural I (noi) ambuscăm (să) ambuscăm ambuscam ambuscarăm ambuscaserăm, ambuscasem*
a II-a (voi) ambuscați (să) ambuscați ambuscați ambuscarăți ambuscaserăți, ambuscaseți*
a III-a (ei, ele) ambuschea (să) ambuscheze ambuscau ambusca ambuscaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

ambusca ambuscare

etimologie: