2 definiții pentru amărâtură

amărătúră sf [At: DOSOFTEI, ap. HEM 1012 / Pl: ~ri / E: amărî + -tură] (Înv) 1-2 Amărăciune (1, 3).

amărîtúră f., pl. ĭ. Vechĭ. Amărăciune.

Intrare: amărâtură
amărâtură
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amărâtură amărâtura
plural amărâturi amărâturile
genitiv-dativ singular amărâturi amărâturii
plural amărâturi amărâturilor
vocativ singular
plural