ALUMINOTERMÍE (< fr. {i}; {s} fr. aluminium + gr. thermos „cald”) s. f. Procedeu de obținere a temperaturilor ridicate (c. 3.000 °C) prin reacția exotermă dintre pulberea de aluminiu și un oxid metalic, folosit la sudarea metalelor, în bombele incendiare etc. A fost descoperit (1859) de N.N. Beketov.