O definiție pentru alterit


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alterít s. n.

Intrare: alterit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alterit
  • alteritul
  • alteritu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • alterit
  • alteritului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)