alterație sf [At: DA / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr alteration] 1-2 Alterare (1-2). 3-4 (Muz) Urcare sau coborâre a unei note cu un semiton, punând, înaintea ei, diezul sau bemolul. 5 (Pex) Semn pus înaintea unei note muzicale, care indică modificarea înălțimii unui sunet Si: accident.