opțiuni

3 definiții pentru alocutor

alocutór s. m., pl. alocutóri

ALOCUTÓR s. m. vorbitor. (< it. allocutore)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ALOCUTOR Unul dintre participanții la comunicare*, cel căruia ise adresează mesajul*; sin. cu destinatar*, interlocutor*; se opune locutorului, cel care emite mesajul. G.P.D.

Intrare: alocutor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alocutor alocutorul
plural alocutori alocutorii
genitiv-dativ singular alocutor alocutorului
plural alocutori alocutorilor
vocativ singular alocutorule
plural alocutorilor
Link către această paradigmă

alocutor

  • surse: MDN '00
  • comentariu Sensul nu pare corect, alocutor fiind de fapt cel căruia i se adresează locutorul.
    surse: dexonline

etimologie: