2 definiții pentru alocutor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALOCUTÓR s. m. vorbitor. (< it. allocutore)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alocutór s. m., pl. alocutóri

Intrare: alocutor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alocutor
  • alocutorul
  • alocutoru‑
plural
  • alocutori
  • alocutorii
genitiv-dativ singular
  • alocutor
  • alocutorului
plural
  • alocutori
  • alocutorilor
vocativ singular
  • alocutorule
plural
  • alocutorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

alocutor

  • comentariu Sensul nu pare corect, alocutor fiind de fapt cel căruia i se adresează locutorul.
    surse: dexonline

etimologie: