3 definiții pentru alocutor
Explicative DEX
ALOCUTOR s. m. vorbitor. (< it. allocutore)
Ortografice DOOM
alocutor s. m., pl. alocutori
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Jargon
ALOCUTOR Unul dintre participanții la comunicare*, cel căruia i se adresează mesajul*; sin. cu destinatar*, interlocutor*; se opune locutorului, cel care emite mesajul. G.P.D.
- sursa: DGSSL (1997)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: alocutor
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
alocutor, alocutorisubstantiv masculin
- 1. Vorbitor. MDN '00sinonime: vorbitor
- comentariu Sensul nu pare corect, alocutor fiind de fapt cel căruia i se adresează locutorul. dexonline
etimologie:
- allocutore MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.