3 definiții pentru alocutor

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALOCUTÓR s. m. vorbitor. (< it. allocutore)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ALOCUTOR Unul dintre participanții la comunicare*, cel căruia i se adresează mesajul*; sin. cu destinatar*, interlocutor*; se opune locutorului, cel care emite mesajul. G.P.D.

Intrare: alocutor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alocutor
  • alocutorul
  • alocutoru‑
plural
  • alocutori
  • alocutorii
genitiv-dativ singular
  • alocutor
  • alocutorului
plural
  • alocutori
  • alocutorilor
vocativ singular
  • alocutorule
plural
  • alocutorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

alocutor, alocutorisubstantiv masculin

  • 1. Vorbitor. MDN '00
    sinonime: vorbitor
  • comentariu Sensul nu pare corect, alocutor fiind de fapt cel căruia i se adresează locutorul. dexonline
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.