3 definiții pentru alocutor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ALOCUTOR s. m. vorbitor. (< it. allocutore)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
alocutor s. m., pl. alocutori
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ALOCUTOR Unul dintre participanții la comunicare*, cel căruia i se adresează mesajul*; sin. cu destinatar*, interlocutor*; se opune locutorului, cel care emite mesajul. G.P.D.
- sursa: DGSSL (1997)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: alocutor
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
alocutor, alocutorisubstantiv masculin
- 1. Vorbitor. MDN '00sinonime: vorbitor
- comentariu Sensul nu pare corect, alocutor fiind de fapt cel căruia i se adresează locutorul. dexonline
etimologie:
- allocutore MDN '00