dexonline

Caută în tot textul definițiilor ajutor

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALOCUTÓR s. m. vorbitor. (< it. allocutore)

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alocutór s. m., pl. alocutóri

Intrare: alocutor

substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	alocutor	alocutorul alocutoru‑
nominativ-acuzativ	plural	alocutori	alocutorii
genitiv-dativ	singular	alocutor	alocutorului
genitiv-dativ	plural	alocutori	alocutorilor
vocativ	singular	alocutorule
vocativ	plural	alocutorilor

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

1. vorbitor, -oare (persoană)

surse: MDN '00
comentariu Sensul nu pare corect, alocutor fiind de fapt cel căruia i se adresează locutorul.

surse: dexonline