3 definiții pentru alocutiv


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALOCUTÍV, -Ă adj. cu caracter de alocuțiune. (< alocuț/iune/ + -iv)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alocutív adj. m., pl. alocutívi; f. sg. alocutívă, pl. alocutíve


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ALOCUTIV, -Ă (MODALITATE ~) În literatura franceză (P. Charaudeau), modalitate* implicând atât locutorul*, cât și alocutorul*, dar orientată în mod special spre alocutor; exprimă modul în care locutorul impune alocutorului poziția și voința lui. Se opune modalităților elocutive*, în care nu transpare alocutorul, fiind orientate în mod deosebit spre locutor, și modalităților delocutive*, indiferente față de distincția locutor / alocutor, fiind orientate spre mesaj, și nu spre participanți. Modalitatea alocutivă îmbracă forma ordinului (pleacă imediat!, să nu mai vii!), a interdicției (îți interzic să..., nu-ți dau voie să...), a autorizării sau a permisiunii (îți permit să..., îți admit să...), a avertismentului (te previn că..., îți atrag atenția că...), a judecății pozitive sau negative (te felicit că..., îți reproșez că...), a sugerării unui fapt (îți sugerez să..., te sfătuiesc să...), a propunerii (îți propun să..., îți ofer să...), a cererii (îți cer să..., te implor să...), a întrebării (enunțurile interogative*), grupând toate tipurile de enunțuri orientate spre alocutor, orientare marcată gramatical prin apariția persoanei a II-a în forma verbului sau a pronumelui. Vezi MODALITATE2. G.P.D.

Intrare: alocutiv
alocutiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alocutiv
  • alocutivul
  • alocutivu‑
  • alocuti
  • alocutiva
plural
  • alocutivi
  • alocutivii
  • alocutive
  • alocutivele
genitiv-dativ singular
  • alocutiv
  • alocutivului
  • alocutive
  • alocutivei
plural
  • alocutivi
  • alocutivilor
  • alocutive
  • alocutivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)