2 intrări

5 definiții

alivăní [At: GALACTION, O. I, 51 / Pzi: ~nesc / E: nct] (Înv) 1-2 vtr A (se) arunca. 3-4 vtr A (se) rostogoli. 5-6 vtr A (se) răsturna. 7 vi (Fig) A hoinări. 8 vr (Reg) A se alipi de cineva ca să trăiască.

ALIVĂNÍ, alivănesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) arunca, a (se) rostogoli; a (se) duce în lume și a-și pierde urma.

alivănésc (mă) v. refl. (cp. cu alimănesc). Vest. Iron. Mă adăpostesc, mă pripășesc, găsesc loc bun (de ex., la un ospăț).


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

alivănit, -ă, alivăniți, -te adj. (intl.) plecat, fugit; ascuns

alivăni, alivănesc v. r. (intl.) a fugi, a se ascunde, a-și pierde urma

Intrare: alivăni
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • alivăni
  • alivănire
  • alivănit
  • alivănitu‑
  • alivănind
  • alivănindu‑
singular plural
  • alivănește
  • alivăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • alivănesc
(să)
  • alivănesc
  • alivăneam
  • alivănii
  • alivănisem
a II-a (tu)
  • alivănești
(să)
  • alivănești
  • alivăneai
  • alivăniși
  • alivăniseși
a III-a (el, ea)
  • alivănește
(să)
  • alivănească
  • alivănea
  • alivăni
  • alivănise
plural I (noi)
  • alivănim
(să)
  • alivănim
  • alivăneam
  • alivănirăm
  • alivăniserăm
  • alivănisem
a II-a (voi)
  • alivăniți
(să)
  • alivăniți
  • alivăneați
  • alivănirăți
  • alivăniserăți
  • alivăniseți
a III-a (ei, ele)
  • alivănesc
(să)
  • alivănească
  • alivăneau
  • alivăni
  • alivăniseră
Intrare: alivănit
alivănit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alivănit
  • alivănitul
  • alivănitu‑
  • alivăni
  • alivănita
plural
  • alivăniți
  • alivăniții
  • alivănite
  • alivănitele
genitiv-dativ singular
  • alivănit
  • alivănitului
  • alivănite
  • alivănitei
plural
  • alivăniți
  • alivăniților
  • alivănite
  • alivănitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)