7 definiții pentru alimănit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
alimănit1 sn [At: MDA ms / V: ~nat1 / Pl: ~uri / E: alimăni] (Reg) 1-2 Alimănire (1-2).
alimănit2, ~ă a [At: HEM 872 / V: ~nat2 / Pl: ~iți, ~e / V: ~monit, ~ă / E: alimăni] (Reg) 1 Care s-a stabilit într-un sat Si: (pop) aciuit2, pripășit2, (reg) adevestit2, cigestit2, agiestit2. 2 (Îf alimănat) Așezat. 3 Afurisit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
❍ALIMĂNIT, -ITĂ adj. sm. f. Olten. Îndrăcit, drăcos, afurisit; om al dracului (se întrebuințează mai ales în exclamații și blesteme): Voi zidarii mei, Fiți afurisiți și alimăniți (TOC.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
alimănít, -ă adj. (cp. cu aliman și cu alimănesc). Olt. ș. a. Afurisit: fire-ar alimănit!.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
alimănat1 sn vz alimănit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
alimănat2, ~ă a vz alimănit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
alimonit, ~ă a vz alimănit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: alimănit
alimănit adjectiv
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
alimonit adjectiv
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
alimănat adjectiv
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||