algebră f. 1. partea matematicelor în care se tratează chestiunile (de aritmetică și de geometrie) într’un mod general, înlocuind cu litere cantitățile cunoscute și necunoscute. Primele urme de algebră se află in scrierile lui Diophante din Alexandria (sec. IV) și ea fu introdusă în Europa de Arabi în sec. X; 2. tractat de algebră: Algebră de Euler.