ALFABET s. n. 1. sistem de semne grafice (litere) într-o ordine convențională, care redau sunetele de bază ale unei limbi. ◊ ~ telegrafic = alfabet reprezentând combinațiile de semnale ale unui cod telegrafic; ~ Braille /brai/ = alfabet convențional cu semnele în relief pentru nevăzători. ♦ (inform.) totalitatea simbolurilor la baza unui limbaj de programare. 2. (fig.) minimum de cunoștințe (necesare). (<fr. alphabet, lat. alphabetum)