Definiția cu ID-ul 1182042:

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ALEXANDRIN (< fr. alexandrin < lat. alexandrinus) Vers alcătuit din 12 silabe, cînd rima este masculină și din 13 silabe, cînd este feminină. Denumirea de alexandrin derivă de la numele orașului Alexandria (Egipt), unde în secolele al III-lea și al II-lea (î.e.n.) a înflorit poezia alexandrină, ilustrată de Callimah (sec. IV î.e.n.), Theocrit, Apolonius din Rodos (sec. II î.e.n.). După unii autori, creatorul versului alexandrin ar fi poetul parizian Alexandre Paris (sec. XIII). Folosit mai tîrziu de poeții francezi îndeosebi, el atinge perfecția în opera clasicilor J. Racine, P. Corneille (sec. XVII). Versul alexandrin dă impresia de măreție, de solemnitate. Denumit și vers eroic, el este folosit în epopei și tragedii. În poezia noastră l-au folosit și desăvîrșit scriitori ca V. Alecsandri, Gr. Alexandrescu. M. Eminescu, D. Anghel, sub forma versului iambic de 13 silabe, cînd ultima silabă e accentuată sau de 14 silabe, cînd ultima silabă este neaccentuată. Ex. de versuri alexandrine de 13 și 14 silabe: Bă-trî-nul Dan tră-ieș-te – ca șoi-mul sin-gu-ra-tec... (V. ALECSANDRI, Dan, căpitan de plai) Pa-ri-sul ar-de-n va-luri, – fur-tu-na-n el se scal-dă... (M. EMINESCU, Împărat și proletar) De-cît zi-di-re-nal-tă, – de-cît pa-lat fru-mos, Cu stră-lu-ci-re-nal-tă – și -ră de fo-los... (V. CÎRLOVA, Ruinurile Tîrgoviștei)