3 intrări
7 definiții
Explicative DEX
aleguțat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: aleguța] (Reg) Aleguțare.
aleguțat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: aleguța] (Reg; d. vițel) Care este luat de la vacă pentru a o putea mulge.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
aleguța vi [At: DA / Pzi: ~țez / E: aleguț] (Reg) A lua vițelul de la vacă, pentru a o putea mulge.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
aleguțat, -ă, aleguțați, -te, adj. (reg.) Înțărcat. – Din aleguța.
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
aleguța, aleguțez, (aliguța), v.t. (reg.) 1. A lua vițelul de la vacă pentru a o putea mulge. 2. A înțărca. 3. A despărți (de cineva sau de ceva): „Te-oi aleguța de tăț pretinii...” (Faiciuc, 1998). – Din aleguț „în lături!” (MDA).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
aleguța, aleguțez, (aliguța), vb. tranz. – (reg.) 1. A lua vițelul de la vacă pentru a o putea mulge. 2. A înțărca, a despărți (de cineva sau de ceva): „Te-oi aleguța eu de la crâșmă” sau „Te-oi aleguța de tăț pretinii...” (Faiciuc, 1998; Dragomirești). – Din aleguț „în lături!” (< alege + suf. -uț) (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
aleguța, aleguțez, (aliguța), vb. tranz. – 1. A lua vițelul de la vacă pentru a o putea mulge. 2. A înțărca, a despărți (de cineva sau ceva): „Te-oi aleguța eu de la crâșmă” sau „Te-oi aleguța de tăț pretinii...” (Faiciuc 1998). – Din aleguț „în lături!” (< alege + -uț) + -a (MDA).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| verb (V201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
aleguțat, aleguțatăadjectiv
- 1. (Despre vițel) Care este luat de la vacă pentru a o putea mulge. MDA2
etimologie:
- aleguța MDA2
aleguțat, aleguțaturisubstantiv neutru
- 1. Aleguțare. MDA2sinonime: aleguțare
etimologie:
- aleguța MDA2
aleguța, aleguțezverb
- 1. A lua vițelul de la vacă, pentru a o putea mulge. MDA2
etimologie:
- aleguț MDA2
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.