2 intrări

6 definiții

albinít1 sn [At: DA ms / PI: ~uri / E: albinit] 1 Însănătoșire. 2 Dare la iveală. 3 Creștere.

albinít2, ~ă a [At: DA ms / PI: -iți, -e / E: albini] 1 Însănătoșit. 2 Dat la iveală. 3 Crescut2.

albiní [At: RĂDULESCU-CODIN, ap. DA ms / Pzi: -nesc / E: albina css] 1 vr A se însănătoși. 2 vt(a) A da la iveală. 3 vt(a) A crește.

ALBINÍ, albinesc, vb. IV. Tranz. A da la iveală. – Din alb2.

albiní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. albinésc, imperf. 3 sg. albineá; conj. prez. 3 să albineáscă

albiní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. albinésc, imperf. 3 sg. albineá; conj. prez. 3 sg. și pl. albineáscă

Intrare: albinit
albinit
adjectiv (A2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular albinit albinitul albini albinita
plural albiniți albiniții albinite albinitele
genitiv-dativ singular albinit albinitului albinite albinitei
plural albiniți albiniților albinite albinitelor
vocativ singular
plural
Intrare: albini
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) albini albinire albinit albinind singular plural
albinește albiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) albinesc (să) albinesc albineam albinii albinisem
a II-a (tu) albinești (să) albinești albineai albiniși albiniseși
a III-a (el, ea) albinește (să) albinească albinea albini albinise
plural I (noi) albinim (să) albinim albineam albinirăm albiniserăm, albinisem*
a II-a (voi) albiniți (să) albiniți albineați albinirăți albiniserăți, albiniseți*
a III-a (ei, ele) albinesc (să) albinească albineau albini albiniseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)