albigenzi s. m. pl. Sectă creștină rigoristă și anticleziatică din sudul Franței, ramură a sectei catarilor, care consideră că lumea are la bază două principii: binele (Dumnezeu, creatorul spiritului) și răul (Diavolul, producătorul materiei), de unde respingerea a tot ce este pământesc; secta a fost înfrântă în două bătălii (1213 și 1218) de o cruciadă specială, ordonată de papa Inocențiu III. – Din lat. (civitas) Albigensium, germ. Albigenser.