ALBI- „alb, de culoare albă”. ◊ L. albus „alb, luminos” > fr. albi-, engl. id. > rom. albi-. □ ~caul (v. -caul), adj., cu tulpina de culoare albă; ~flor (v. -flor), adj., cu flori albe.

Aylostera albiflora Bekbg. Specie cu flori albe, pînă la 3 cm diametru. Plantă sferică, cu numeroase coaste mici. Areole cu păr gălbui. Spini drepți, cca 20, dintre care 5 centrali.

Curcuma albiflora Thwaites. Specie cu flori albe, buză. semirotundă, în spic terminal (10-12 cm lungime, 5-7 cm grosime), pe un peduncul de 8-10 cm lungime sau fără peduncul. Rizom mic. Frunze (cca 16 cm lungime, 6 cm lățime) mici, cu pețiol scurt, lunguieț-lanceolate, cu vîrf ascuțit, bază cordiformă, glabre.

Spiraea albiflora (Miq.) Zab. Specie care înflorește vara. Flori albe (stamine lungi, exerte) dispuse în corimbe. Frunze lanceolate, dențate, la bază cu marginea întreagă, pe partea inferioară glauce. Arbust mic, pînă la 0,60 m înălțime, cu tulpină cilindrică.

Tradescantia albiflora Kunth (syn. T. viridis bort.). Specie originară din regiunile tropicale ale Americii de S. Frunze verzi, pînă la 6 cm lungime și 3 cm lățime, lucioase. Flori mici, pînă la 1 cm lungime, albe. Are numeroase soiuri cu frunze pestrițe și dungi galbene.