5 definiții pentru alalt

alált, ~ă pd, ad [At: COD.VOR. 163 / Pl: ~Iți, -e / E: lat iile + alter] 1 (Înv) Celălalt. 2 (D. ani) Următor.

álált, adj. și pron. – Celălalt. – Numeroase var., datorită comp. cu cel sau cest: ălalt, (a)cel(a)lalt, (a)celălalt, celalt, ălălalt, (a)cest(ă)lalt, (a)cestalalt și aceleași forme cu grupul final disimilat în -nt. Lat. ille altĕr (DAR). În limba literară, alalt este arh. sau formă mold., și este înlocuit constant prin celalt (f. cealaltă, pl. ceilalți, f. celelalte). Majoritatea var. au o anume nuanță de vulgaritate.

Cuvântul alalt are accent dublu. - blaurb.

álalt, pron. al lalt, ca cel lalt. V. cel-lalt

céllalt, céealaltă pd vz celălalt

cél-lált, ceá-láltă pron., pl. céĭ-lálțĭ, céle-lálte (cel și lalt, din cel, al saŭ ăl și alt, adică cel cel alt. Să se observe că are doŭă accente, ca și cînd aĭ pronunța cel lat, cel lung. Gen. céluĭ-lált, céleĭ-lálte, célor-lálțĭ, célor-lálte). Altu din doĭ, următoru din doĭ. – Vechĭ și álalt (adică al-alt, ăl-lalt). Rar și urît cela-lalt, celă-lalt ș. a.

Intrare: alalt
alalt
Surse flexiune: MDA2
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular alalt alaltă
plural alalți alalte
genitiv-dativ singular alaltui alaltei
plural alaltor alaltor