Definiția cu ID-ul 1288935:

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

alác, s.n. Specie de grâu rezistentă, cultivată în regiunile muntoase (Triticum monococcum): „Cu cunună de alac / Ști lumea că ț-o fost drag” (D. Pop, 1978: 214); „Alacu are țapă ca orzu. Îl sămănau toamna și-l îmblăteau cu îmblăciu, ca grâul. Îl dădeau la porci, la găini” (Memoria, 2003). ■ (top.) Alac, teren arabil și fânațe în Rohia; Alacu, deal în Moisei; Alac, top. în Oarța de Jos și fânațe în Săcel. – Din magh. alakor (Densusianu, DEX), dar în magh. este cuvânt străin (Drăganu, după DER); pentru anumite toponime, Loșonți (2006: 25) propune: din prep. a + lac; cuv. autohton (Hasdeu, Philippide); „credem că suntem în fața unui cuvânt vechi, de substrat” (Vișovan, 2005).