Definiția cu ID-ul 1331043:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AJUTOR I. (pl. -toare, ‼ -toruri) sn. 1 Sprijin (cu vorba, cu sfatul, cu fapta) dat cuiva la greu sau la nevoie: nu mi-a folosit întru nimic ~ul tău; cu ~ul lui Dumnezeu; a da ~; împăratul Rudolf făgădui că va da ~uri în bani (ISP.); a primi ~; a-i fi de ~; a-i fi în (sau într’) ~; a veni (sări, alerga) cuiva în ~ sau în ~ul cuiva; a trimite în (sau într’) ~ul cuiva; a cere ~; a striga ~; de aci ajutor! strigătul aceluia care se află în primejdie; a da (sau a-i sta) mînă de ~, a ajuta, a da sprijin ¶ 2 🔎 ‡Un fel de dare directă ce plăteau pe la sfîrșitul veacului trecut atît poporul cît și boierii. II. sm. și (pl. -toare) sn., AJUTOARE (pl. -toare) sf. Care dă ajutor; care lucrează împreună cu cineva sau sub porunca cuiva: Dan răsfoiește dosarele pe cari i le adusese de cu seară ~ul (VLAH.); ~ de primar; ~ de judecător; chelăreasa... o luă să-i fie ajutoare (ISP.) [lat. adjutorium].