aiúș sm [At: HEM 607 / V: auș / Pl: ~i / E: ai⁵ + -uș] (Bot; pop) 1 Arpagic. 2 (Îc) ~ sălbatic Planta Allium sylvestrum.

AIUȘ s. m. (Ban.) Usturoi sălbatic. Ajush. Allium sylvestre. Alliaria. AC, 326. Etimologie: ai + suf. + -uș. Vezi și ai, aia, ait.

Aius Locutius (sau Loquens), divinitate misterioasă al cărei glas s-a făcut auzit în preajma templului Vestei în anul 390 î.e.n., prevestind invazia galilor. Romanii n-au ținut seama de această prevestire, care ulterior s-a dovedit adevărată. Pentru a le răscumpăra nesocotința, dictatorul Camillus a înălțat mai tîrziu un templu în cinstea misteriosului profet.