O definiție pentru aiuritor

aiuritor a. care aiurează: visurile să fi făcut din mine un aiuritor? AL.

Intrare: aiuritor
aiuritor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aiuritor
  • aiuritorul
  • aiuritoru‑
  • aiuritoare
  • aiuritoarea
plural
  • aiuritori
  • aiuritorii
  • aiuritoare
  • aiuritoarele
genitiv-dativ singular
  • aiuritor
  • aiuritorului
  • aiuritoare
  • aiuritoarei
plural
  • aiuritori
  • aiuritorilor
  • aiuritoare
  • aiuritoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)