3 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AITURI sf. pl. Mold. Trans. 🍽 Piftie [ai5].

aituri f. pl. Mold. și Tr. recituri, piftie.

ait2 sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: aii] (Îvp) Condimentare cu usturoi.

ait3, ~ă [At: LB / Pl: ~iți, ~e / E: aii] 1 sn[1] (Îvp) Condimentat cu usturoi. 2 (Reg; lpl; îf ~uri) Piftie.

  1. Încadrare morfologică greșită. sn este sensul 2. — Ladislau Strifler

aitu sf [At: ȘEZ. V, 25 / Pl: ~ri / E: ai + -tură] (Reg) 1 Substanță gelatinoasă. 2 (Prc) Piftie.

AIT2 l. adj. p. AI 🍽 Gătit cu aiu, usturoiat. II. AITE sf. pl. Trans. = AITURI.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AITURI s. pl. v. piftie, răcituri.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

aituri, s.f. pl. – (gastr.) Răcitură, piftie; cociune. Fiertură din cartilagiul oaselor de porc, care se pune la răcit în farfurii și se condimentează cu usturoi (ai), boia de ardei dulce și piper. Se prepară, de regulă, după tăierea porcului și se consumă în preajma Crăciunului. – Ai „usturoi” + -ituri.

aitu, aituri, s.f. (reg.) Răcitură, piftie; cociune. ■ Fiertură din cartilagiul oaselor de porc, care se pune în farfurii, la răcit (în cămară sau în camera unde nu se face foc) și se condimentează cu usturoi (ai), boia de ardei dulce și piper; se prepară, de regulă, după tăierea porcului și se consumă în preajma Crăciunului sau după sărbătorile de iarnă. – Din ai „a usturoia” + suf. -(i)tură (Frățilă).

aitură, aituri, s.f. – (reg.; gastr.) Răcitură, piftie; cociune. Fiertură din cartilagiul oaselor de porc, care se pune la răcit (în cămară sau în camera unde nu se face foc) în farfurii și se condimentează cu usturoi (ai), boia de ardei dulce și piper. Se prepară, de regulă, după tăierea porcului și se consumă în preajma Crăciunului sau după sărbătorile de iarnă. – Din a ai „a usturoia” + suf. -(i)tură (Frățilă).

Intrare: aituri
substantiv feminin (F169)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • aituri
  • aiturile
genitiv-dativ singular
plural
  • aituri
  • aiturilor
vocativ singular
plural
Intrare: ait (s.n.)
ait2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ait
  • aitul
plural
  • aituri
  • aiturile
genitiv-dativ singular
  • ait
  • aitului
plural
  • aituri
  • aiturilor
vocativ singular
plural
Intrare: aitură
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aitu
  • aitura
plural
  • aituri
  • aiturile
genitiv-dativ singular
  • aituri
  • aiturii
plural
  • aituri
  • aiturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ait, aiturisubstantiv neutru

etimologie:
  • aii MDA2

aitu, aiturisubstantiv feminin

regional
etimologie:
  • ai + -tură. MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.