3 intrări

5 definiții

aián sm [At: VĂCĂRESCUL, IST. 281 / V: aghi-, ha- / PI: -i / E: tc avan] (Dob; îvr) Funcționar turcesc pus în fruntea administrației unei comune sau raiale.

aián (aiéni), s. m. – Personaj de vază în satul sau regiunea sa, notabil. Tc. ayan, din arab. a‘jân „ochi” (Șeineanu, II, 3; Lokotsch 38); cf. sb. ajan, fr. ayan (cf. Gamillscheg 64). Este termen propriu administrației turcești, care s-a păstrat numai în Dobr. N. N. Densusianu, Dacia preistorică, 1082, îl derivă fantezist din gr. ἄια.

aián, aiáni, s.m. (înv. și reg.) notabil, primar turcesc.

aian m. primarul unui oraș turcesc: ținuturile turcești de lângă Dunăre erau administrate de către un aian. [Turc. AYAN, lit. ochii, adică priveghetorii Statului].

aĭán m., pl. aĭenĭ (turc. [d. ar.] aĭan). Vechĭ. Primar turcesc. Notabil. – Și aghĭan și haĭan.

Intrare: aian (pl. aiani)
aian (pl. aiani)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aian aianul
plural aiani aianii
genitiv-dativ singular aian aianului
plural aiani aianilor
vocativ singular
plural
Intrare: aian (pl. aieni)
aian (pl. aieni)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aian aianul
plural aieni aienii
genitiv-dativ singular aian aianului
plural aieni aienilor
vocativ singular
plural
Intrare: aian
aian
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.