3 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aián sm [At: VĂCĂRESCUL, IST. 281 / V: aghi-, ha- / Pl: ~i / E: tc avan] (Dob; îvr) Funcționar turcesc pus în fruntea administrației unei comune sau raiale.

aian m. primarul unui oraș turcesc: ținuturile turcești de lângă Dunăre erau administrate de către un aian. [Turc. AYAN, lit. ochii, adică priveghetorii Statului].

aĭán m., pl. aĭenĭ (turc. [d. ar.] aĭan). Vechĭ. Primar turcesc. Notabil. – Și aghĭan și haĭan.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

aián (aiéni), s. m. – Personaj de vază în satul sau regiunea sa, notabil. Tc. ayan, din arab. a’jân „ochi” (Șeineanu, II, 3; Lokotsch 38); cf. sb. ajan, fr. ayan (cf. Gamillscheg 64). Este termen propriu administrației turcești, care s-a păstrat numai în Dobr. N. N. Densusianu, Dacia preistorică, 1082, îl derivă fantezist din gr. ἄια.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

aián, aiáni, s.m. (înv. și reg.) notabil, primar turcesc.

Intrare: aian
aian
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: aian (pl. aiani)
aian (pl. aiani) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aian
  • aianul
  • aianu‑
plural
  • aiani
  • aianii
genitiv-dativ singular
  • aian
  • aianului
plural
  • aiani
  • aianilor
vocativ singular
plural
Intrare: aian (pl. aieni)
aian (pl. aieni) substantiv masculin
substantiv masculin (M23)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aian
  • aianul
  • aianu‑
plural
  • aieni
  • aienii
genitiv-dativ singular
  • aian
  • aianului
plural
  • aieni
  • aienilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)