6 definiții pentru agru


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ágru sn [At: COD. VOR. 132 / V: (înv) agur / Pl: ~uri, (înv) agre / E: lat ager, agri] 1 Ogor. 2 (Reg) Strat de pământ.

AGRU s. n. (Olt., Ban., Trans. SV) Cîmp, ogor, țarină. B: Braz (d)na. Țarina, agru. MARDARIE, 113; cf. MARDARIE, 188. C: Muștariu. carele-l ia omul și-l samănă-n agrul lui. N TEST. (1648). Agru. Ager AC, 326. Etimologie: lat. ager. Cf. tablă.

ágru n., pl. e (lat. ăger, agri, vgr. agrós, scr. agra-s, got. akr-s, germ. acker. V. agrar, agricol). Vechĭ Ogor.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÁGRU s. v. câmp, ogor, recoltă, rod, țarină.

agru s. v. CÎMP. OGOR. RECOLTĂ. ROD. ȚARINĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ágru (-re), s. n. – Ogor. – Mr., megl. agru. Lat. ăgrum, acuz. de la ăger (Pușcariu 38; Candrea -Dens., 21; REW 276; DAR; cf. Cortés, 125). Păstrat în Trans. După ce a dispărut din uzul general, a fost reînviat de neol. identic, reprezentat de numeroase forme der. și compuse: agrar, agricol, agricultură, agronomie etc.

Intrare: agru
substantiv neutru (N37)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agru
  • agrul
  • agru‑
plural
  • agre
  • agrele
genitiv-dativ singular
  • agru
  • agrului
plural
  • agre
  • agrelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)