Definiția cu ID-ul 532043:

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

agogică (< gr. ἀγωγή, agoghé „conducere”) 1. Nuanțarea mișcării (v. tempo (2)). 2. Disciplină muzicologică al cărei obiect este nuanțarea mișcării în vederea interpretării adecvate a textului muzical. Termenul a fost introdus de Riemann (Musikalische Dynamik und Agogik, 1884) drept corelativ la dinamică (1) care este nuanțarea intensității (2); dar în timp ce dinamica (2), ca disciplină muzicologică, studiază dozarea de orice fel a intensității, a. este domeniul exclusiv al devierilor de la mișcarea egală. Corelația organică dintre cele două concepte se reflectă îndeosebi în manierele (și îndicațiile) care sunt în același timp agogice și dinamice (ex. calando*). În afară de a. indicată de compozitori (v. agogice, semne, accelerando, rallentando, coroană etc.) există și o a. mai subtilă care se subînțelege în funcție de caracteristicile stilistice ale lucrării, realizarea veridică a acesteia din urmă constituie o probă a măiestriei interpretative. Cele mai vechi indicații de a. cunoscute azi se află în Luis Milan, El Maestro (1535), unde între secțiuni se indică a priesa „strâns repede” respectiva espazio „spațiat, rar”. Tempo rubato*, considerat de unii autori drept un caz special (sau chiar termen sinonimic) al a., nu intră în obiectul ei, acesta fiind nuanțarea subtilă a mișcării la una din voci (2), în timp ce pulsația metrică (v. metru) se menține neschimbată.