6 definiții pentru agodi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

agodi vtr [At: T. PAPAHAGI, M. 12 / Pzi: ~desc / E: mg aggod[1]] 1-2 (Reg) A (se) aștepta.

  1. Etimonul incorect ortografiat prezintă doar rădăcina verbului. Corect ortografiat la infinitiv este aggódni Ladislau Strifler

2) agód și -ésc, a -i v. tr. (d. ogod saŭ var. din ogodesc.Agód, -ozĭ, -oade: să -oadă). Trans. Maram. Cagodesc (aștept).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

agodí, agodesc, (agoda, cagodi, ogodi), vb. intranz. – (reg.) A aștepta (pe cineva) (Țiplea, 1906; Bârlea, 1924): „Horești tu, o tânguiești, / O pă mândra-ți agodești?” (Țiplea, 1906: 429); „Mămuca m-a agodi / Cu cina gata pe masă” (var. Miorița, Desești, 1926). Termen atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei, cu același sens (DRT, 2010). – Din sl. ugodŭ „a aștepta, a omeni, a cinsti” (DLRM, 1958). În Trans., vb. a ogodi are sensul general de „a fi plăcut, a plăcea”, la fel ca și sl. ugodŭ (Cihac); din sl. ugoditi (Densusianu, 1961, cf. Farcaș, 2009); din magh. aggod (MDA).

agodí, agodesc, (agoda, cagodi, ogodi), vb. intranz. – A aștepta (Țiplea 1906; Bârlea 1924): „Horești tu, o tânguiești, / O pă mândra-ți agodești?” (Țiplea 1906: 429); „Mămuca m-a agodi / Cu cina gata pe masă” (var. Miorița, Desești 1926). – Din magh. aggod (MDA). Soluție discutabilă.

Intrare: agodi
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • agodi
  • agodire
  • agodit
  • agoditu‑
  • agodind
  • agodindu‑
singular plural
  • agodește
  • agodiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • agodesc
(să)
  • agodesc
  • agodeam
  • agodii
  • agodisem
a II-a (tu)
  • agodești
(să)
  • agodești
  • agodeai
  • agodiși
  • agodiseși
a III-a (el, ea)
  • agodește
(să)
  • agodească
  • agodea
  • agodi
  • agodise
plural I (noi)
  • agodim
(să)
  • agodim
  • agodeam
  • agodirăm
  • agodiserăm
  • agodisem
a II-a (voi)
  • agodiți
(să)
  • agodiți
  • agodeați
  • agodirăți
  • agodiserăți
  • agodiseți
a III-a (ei, ele)
  • agodesc
(să)
  • agodească
  • agodeau
  • agodi
  • agodiseră
verb (V316.1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • agodi
  • agodire
  • agodit
  • agoditu‑
  • agodind
  • agodindu‑
singular plural
  • agoade
  • agodiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • agod
(să)
  • agod
  • agodeam
  • agodii
  • agodisem
a II-a (tu)
  • agozi
(să)
  • agozi
  • agodeai
  • agodiși
  • agodiseși
a III-a (el, ea)
  • agoade
(să)
  • agoa
  • agodea
  • agodi
  • agodise
plural I (noi)
  • agodim
(să)
  • agodim
  • agodeam
  • agodirăm
  • agodiserăm
  • agodisem
a II-a (voi)
  • agodiți
(să)
  • agodiți
  • agodeați
  • agodirăți
  • agodiserăți
  • agodiseți
a III-a (ei, ele)
  • agod
(să)
  • agoa
  • agodeau
  • agodi
  • agodiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)