AFRICAN, -Ă, africani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația băștinașă a Africii. 2. Adj. Care aparține Africii sau africanilor (1), privitor la Africa sau la africani. – Africa (n. pr.) + suf. -an. Cf. lat. africanus, it. africano, fr. africain.

african, ~ă [At: ALECSANDRI, P. III, 13 / Pl: ~i, ~e / E: Africa + -an] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația băștinașă de rasă negroidă a Africii. 3 a Care aparține Africii. 4 a Care aparține populației din Africa. 5 a Privitor la Africa. 6 a Privitor la populația Africii. 7 a Referitor la Africa.

africán, -ă s.m., s.f., adj. 1 s.m., s.f. Persoană care face parte din populația de bază a Africii sau este originară de acolo; (la pl. m.) populație băștinașă de rasă negroid-australoidă din Africa. 2 adj. Care aparține Africii sau africanilor, care se referă la Africa sau la africani; originar din Africa. ◊ Violetă africană v. violetă. • pl. -i, -e. /nm. pr. (continent) Africa + -an; cf. lat. africānus, -a, -um, it. africano, fr. africain.

*AFRICAN, -ANĂ adj. sm. f. 🌍 Din Africa, care locuește în Africa: Valuri albe trec în zare, se așează’n lung troian, Ca nisipurile dese din pustiul ~ (ALECS.).

AFRICAN², -Ă, africani, -e, s. m. și f. Persoană care face parte din populația băștinașă a Africii.

AFRICAN¹, -Ă, africani, -e, adj. Care aparține Africii, care se referă la Africa. Valuri albe trec în zare, se așază-n lung troian, Ca nisipurile dese din pustiul african. ALECSANDRI, P. A. 113.

AFRICAN, -Ă, africani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Africii sau populației ei, privitor la Africa sau la populația ei. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Africii. – Din Africa + suf. -an.

AFRICAN, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Africa. II. adj. care aparțin Africii. ♦ artă ~ă (sau artă neagră) = artă care se manifestă mai ales în sculptura antropomorfă și animalieră, în țesături, orfevrărie. (< fr. africain, lat. africanus, it. africano)

NEGRO-AFRICAN, -Ă adj. referitor la negrii din Africa. (< fr. négro-africain)

AFRICAN² ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Africii sau este originar din Africa. /<lat. africanus, fr. africain

AFRICAN¹ ~ă (~i, ~e) Care aparține Africii sau populației ei; din Africa. Pustiu ~. [Sil. a-fri-] /<lat. africanus, fr. africain

african (desp. a-fri-) adj. m., s. m., pl. africani; adj. f., s. f. africană, pl. africane

african (a-fri-) adj. m., s. m., pl. africani; adj. f., s. f. africană, pl. africane

african s. m., adj. m. (sil. -fri-), pl. africani; f. sg. africană, g.-d. art. africanei, pl. africane

NEGRO-AFRICAN, -Ă adj. (< lat. niger, -gra, -grum + Africa + suf. -an): în sintagma limbă negro-africană (v.).

AFRICÁN, Ă (< Africa) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația băștinașă de rasă negrid-australoidă a Africii. 2. Adj. Care aparține Africii sau populației ei, privitor la Africa sau la populația ei. ♦ Artă a. (sau artă neagră) = artă care s-a dezvoltat în strînsă legătură cu cultul și obiceiurile tribale, prezentînd o mare diversitate de la un grup de populație la altul. Ea se manifestă mai ales în sculptura antropomorfă și animalieră (figuri de șefi și strămoși, totemuri, măști etc.), în țesături, în orfevrărie și în obiecte de uz zilnic. Se caracterizează prin acuitatea observației, stilizarea expresivă și prin sensul simbolic al imaginilor. A influențat curentele artistice din sec. 20 (fovism, cubism, expresionism).

CONSILIUL ANTANTEI (AFRICANE), grupare regională politico-economică, înființată în 1959, cu sediul la Abidjan, cu participarea statelor vest-africane, Niger, Côte d’Ivoire, Benin, Burkina Faso, cărora li s-a alăturat (din 1965) Togo.

NEGRO-AFRICÁN (< fr.) adj. 1. Referitor la populația neagră a Africii. 2. Referitor la limbile vorbite în Africa neagră.

ORGANIZAȚIA COMUNĂ AFRICANĂ ȘI MAURITIANĂ (O.C.A.M.; în fr.: Organisation Commune Africaine et Mauricienne – O.C.A.M.), organizație guvernamentală regională, cu sediul la Bangui (Rep. Centrafricană), creată în 12 febr. 1965, în scopul întăririi cooperării și solidarității africane, accelerării dezvoltării lor economice, sociale și culturale și facilitării consultărilor reciproce în domeniul politicii externe. Între 1965 și 1971 s-a numit Organizația Comună Africană și Malgașă, iar între 1971 și 1974, Organizația Comună Africană, Malgașă și Mauritană. A funcționat până în 1985. Din O.C.A.M. au făcut parte: Benin, Republica Centrafricană, Côte d’Ivoire, Mauritius, Niger, Rwanda, Senegal, Seychelles, Togo și Burkina Faso.

ORGANIZAȚIA UNITĂȚII AFRICANE (O.U.A.; în engl.: Organization of African Unity – O.A.U.), organizație guvernamentală regională, cu sediul la Addis Abeba (Ethiopia), creată la Conferința din mai 1963 de către 32 națiuni africane (atunci independente), în scopul promovării unității și solidarității statelor africane, colaborării politice și economice a statelor membre, intensificarea și coordonarea eforturilor pentru îmbunătățirea standardului de viață în Africa, al apărării suveranității, integrității teritoriale și independenței statelor africane, desființării oricăror forme de colonialism pe continentul african, al promovării cooperării internaționale conform Cartei O.N.U. Are 53 de state membre (toate statele africane cu excepția Marocului, care a părăsit organizația în 1984 în semn de protest pentru admiterea ca membru al Saharei Occidentale). Principalele organe ale O.U.A. sunt: Conferința Șefilor de stat și guvern (care se reunește anual într-o țară membră), Consiliul Miniștrilor de Externe, Comisia de Arbitraj, Comitetul de Coordonare pentru Eliberarea Africii, comitete și comisii specializate și Secretariatul permanent cu sediul la Addis Abeba. La 11 iul. 2001 O.U.A. s-a dizolvat și în iul. 2002 a fost înlocuită de Uniunea Africană.