9 definiții pentru afipt


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

afípt sn [At: ARDELEANU, D. 285 / Pl: ~e / E: ns cf afige (după înfipt)] (Înv) Afiș.

AFÍPT, afipte, s. n. (Înv.) Afiș. – Din afige (ieșit din uz „a afișa” < lat., după înfipt).

AFÍPT, afipte, s. n. (Înv.) Afiș. – Din afige (ieșit din uz „a afișa” < lat., după înfipt).

AFÍPT, afipte, s. n. (Popular) înștiințare, anunț (care emană de la o autoritate). V. afiș. Steagurile și jurnalele și afiptele primăriei pe garduri vesteau tămbălăul de a doua zi. PAS, L. I 40. Citi de două-trei ori afiptul și nu l-a putut termina niciodată. ARDELEANU, D. 284.

AFÍPT, afipte, s. n. (Pop.) Afiș, anunț. – Din afige (ieșit din uz; după înfipt).

*afípt n., pl. e (după fr. affiche și acomodat după part. luĭ înfig). Afiș.

*afíș n., pl. e (fr. affiche). Anunț, de ordinar tipărit pe hîrtie și lipit pin locurĭ publice. – Maĭ rar, dar maĭ bine afipt.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AFÍPT s. v. afiș, anunț.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

afipt, afipte s. n. sentință de condamnare

Intrare: afipt
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • afipt
  • afiptul
  • afiptu‑
plural
  • afipte
  • afiptele
genitiv-dativ singular
  • afipt
  • afiptului
plural
  • afipte
  • afiptelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

afipt

  • exemple
    • Steagurile și jurnalele și afiptele primăriei pe garduri vesteau tămbălăul de a doua zi. PAS, L. I 40.
      surse: DLRLC
    • Citi de două-trei ori afiptul și nu l-a putut termina niciodată. ARDELEANU, D. 284.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • afige (ieșit din uz „a afișa” din limba latină, după înfipt).
    surse: DEX '09 DEX '98