10 definiții pentru afipt

afípt sn [At: ARDELEANU, D. 285 / PI: -e / E: ns cf afige (după înfipt)] (Înv) Afiș.

AFÍPT, afipte, s. n. (Înv.) Afiș. – Din afige (ieșit din uz „a afișa” < lat., după înfipt).

AFÍPT, afipte, s. n. (Înv.) Afiș. – Din afige (ieșit din uz „a afișa” < lat., după înfipt).

AFÍPT, afipte, s. n. (Popular) înștiințare, anunț (care emană de la o autoritate). V. afiș. Steagurile și jurnalele și afiptele primăriei pe garduri vesteau tămbălăul de a doua zi. PAS, L. I 40. Citi de două-trei ori afiptul și nu l-a putut termina niciodată. ARDELEANU, D. 284.

AFÍPT, afipte, s. n. (Pop.) Afiș, anunț. – Din afige (ieșit din uz; după înfipt).

AFÍPT s. v. afiș, anunț.

*afípt n., pl. e (după fr. affiche și acomodat după part. luĭ înfig). Afiș.

*afíș n., pl. e (fr. affiche). Anunț, de ordinar [!] tipărit pe hîrtie și lipit pin [!] locurĭ publice. – Maĭ rar, dar maĭ bine afipt.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

afipt, afipte s. n. sentință de condamnare

Intrare: afipt
afipt
substantiv neutru (N1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular afipt afiptul
plural afipte afiptele
genitiv-dativ singular afipt afiptului
plural afipte afiptelor
vocativ singular
plural