Definiția cu ID-ul 890232:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AFIÓN s. n. sg. 1. Suc extras din macul de grădină și întrebuințat ca narcotic; p. ext. nume dat și altor substanțe cu asemenea proprietăți. V. opiu. Neguțătorul Batic-Mesive, care venea cu mătăsuri și mai ales afion de la Kitai, în anul al treizeci și optulea al domniei lui Rira-împărat, ar fi fost oprit de hoți nu departe de poarta răsăriteană a cetății Babahan. SADOVEANU, D. P. 181. Păzitorii fură cuprinși de un somn sor’cu moartea... Pasămite rachiul din butoi era cu afion. ISPIRESCU, L. 374. 2. Plantă (de obicei macul de grădină) din care se extrage sucul amintit mai sus. Frunzișoară de-afion, S-a dus bădița Ion Ș-a lăsat murgu-n pripon. ȘEZ. I 165. 3. Fig. Amorțeală, toropeală. Ce glas dulce! numai ea poate să-mi împrăștie gîndurile cele triste... Mi-o trecut... s-o spart afionu la glasul tău. ALECSANDRI, T. 617. – Pronunțat: -fi-on.