AFERIM interj. (Mold., Ban.) Foarte bine, bravo! A: Aferim, slugă bună și credincioasă! NECULCE; cf. CANTEMIR, DIVANUL. C: Aferim, Euge. Laudantis particula. AC, 326. ♦ Halal! A: Cum au văzut pre Pașa, rîzînd au început a zice: „Aferim, aferim, adică bine m-ați chivernisit!” AXINTE URICARIUL. Etimologie: tc. aferim.