aferim [At: NECULCE, ap. LET. II, 444/20 / V: ~in / E: tc aferim] 1-2 i, sn (Cuvânt) care exprimă o încurajare adresată cuiva Si: admirabil, bine, bravo, perfect. 3-4 sn, i (Irn) (Cuvânt) care exprimă dezaprobare Vz halal. 5 sn Cuvânt care exprimă invocarea Si: Doamne ferește! corectat(ă)