AFEREZĂ Accident* fonetic constând în căderea unui sunet sau a unei silabe de la începutul cuvântului. Tipurile curente de afereză sunt: a) dispariția unei vocale, cel mai adesea înregistrându-se pierderea lui a- (colo, coperi, mestica). Uneori se pot găsi în aceeași situație și alte vocale, de ex. i-(talieni); b) dispariția unei consoane (mai rar); s- (feștanie, feșnic, fârșit), z- (ice) etc.; c) dispariția unei silabe sau a mai multora la începutul cuvântului (rar): fr. bus pentru autobus, rom. Saveta, Veta pentru Elisaveta etc. • Afereză este în limba română un fenomen de limbă vorbită / populară. Afereza apare în poezia populară și este cerută de necesități ale versificației: „Nu-m da drumu să mă duc // Șterne-m patu să mă culc” (folclor): „Știi tu bade amu-i un an / dintr-un măr mândoi mâncam” (folclor). Afereza vocalică (în special cea a vocalei a-) este considerată caracteristică pentru dialectele meglenoromân: ( mr. veam: dr. aveam, mr. daug: dr. adaug) și istroromân (ir. fla: dr. afla, ir. prope: dr. aproape). • Într-o serie de cuvinte românești, raportarea la etimonul latin permite identificarea diferitelor tipuri de afereză: lat. aranea > rom. râie; lat. *hirundinella > rom. rândunea; lat. *umbulicus > rom. buric. C.C.