AFECTA², afectez, vb. I. Tranz. 1. A pricinui cuiva un sentiment de durere, a mîhni. Nenorocirea lui l-a afectat profund. 2. A simula o stare sufletească pe care nu o ai în realitate; a se preface. Basta... făcea cunoscut sfatului împărătesc că omenia ce acest om [Mihai-vodă]... afectează și dragostea ce el arată că are pentru popoarele învinse măresc bănuielile. BĂLCESCU, O. II 271. ♦ Intranz. (Peiorativ) A se comporta (prin gesturi, prin felul de a vorbi etc.) altfel de cum îi este firea, a-și da anumite aere false pentru a impresiona: a se răsfăța. Vorbește rar, liniștit, fără să afecteze. VLAHUȚĂ, O. A. 246.