Definiția cu ID-ul 890090:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AÉD, aezi, s. m. (În Grecia antică) Cîntăreț și poet care recita și cînta singur cîntece epice de mare întindere, acompaniindu-se la un instrument cu coarde. Negreșit că cei dinții aezi sau cîntăreți ai Eladei au cîntat asemenea poezii de dor. ODOBESCU, S. I 199.