ADĂPOST A da cuiva adăpost = a) A adăposti: O, de mi-ar da cineva un adăpost de călători în pustiu, aș părăsi pe poporul meu și m-aș duce de la ei, căci cu toții sunt niște desfrânați și ceată de defăimători! (BIBLIA) b) A ocroti pe cineva: Haide, dragul mamei, / Nani, nani, fă, / Cât timp sânul mamei / Adăpost îți dă. (ANA CONTA-KEMBACH) A fi (sau a se pune) la adăpost de ceva = a) A preveni sau a evita un neajuns: Mă punea la adăpost de griji pentru următoarele zile. (ION GHEȚIE) b) A se feri de o amenințare, a proteja: Stimate domnule Director, iertați-mă: eu cred că judecata ziarului dv. în această privință nu este − cum să zic mai potrivit? − nu este cu desăvârșire la adăpost de orice împotrivire întemeiată. (I. L. CARAGIALE) Din momentul în care s-a instituit domnia ereditară în locul celei elective și s-a pus puterea supremă a statului la adăpost de înverșunatele lupte de partid, s-a pus, în principiu cel puțin, la adăpost de patimele și de asprimea intereselor momentane și trecătoare însăși ideea statului, adică ideea armoniei intereselor naționale. (MIHAI EMINESCU)