ADVERSATIV,-Ă 1. Raport ~ Specie a raportului de coordonare* caracterizată semantic prin punerea în opoziție a două unități sintactice: părți* de propoziție, propoziții*, fraze* (ex. este slab, dar sănătos; N-a învățat, ci s-a distrat). 2. Conjuncție ~ Clasă de conjuncții* și de locuțiuni conjuncționale* coordonatoare care servesc la exprimarea raportului adversativ (vezi 1). Fiecare limbă are inventarul* propriu de conjuncții adversative. în română, cu mici excepții, inventarul este același pentru nivelul propoziției și al frazei: ci, dar, însă, iar, și, listă a cărei ordine indică o descreștere a puterii adversative, ultimele două conjuncții funcționând și copulativ*. În frază apar, suplimentar, conjuncția neologică or și locuțiunile conjuncționale numai că, doar că, numai cât. G.P.D.