adumbra, (adumbri), vb. tranz., refl. – (reg.) 1. A face umbră, a umbri. 2. A se odihni la umbră: „Să văd pretinii la rând, / Cum mărg tăț’ pă drum cântând, / Iară mândrile la urmă, / Să vadă unde-i adumbră” (Bilțiu, 2006: 111). – Lat. adumbrare „a umbri, a așeza la umbră” (Pușcariu, Scriban, Șăineanu, DEX).