adolescentin, -ă adj. Tineresc, de adolescent ◊ „Cursa cu mașina plină de năzdrăvănii și de închipuiri tipic adolescentine.” Cont. 3 III 61 p. 3. ◊ „Un asemenea lirism adolescentin, convențional, se face simțit și în filmele lui Virgil Calotescu.” Luc. 17 X 81 p. 4; v. și băiețism (din adolescent + -in, probabil după fr. enfantin; cf. it. adolescentino; Fl. Dimitrescu în LR 2/62 p. 132; DEX, DN3)