adevăr [At: CORESI, ap. HEM 318 / V: (înv) ~vară^[1] sf / Pl: ~uri / E: lat ad + de + verum] 1 av (Înv) (Cu) adevărat. 2 av (Ave; înv) Adevărat. 3 i (Înv) Amin. 4 a (Înv) Adevărat. 5 av (Înv; cu prep „în”, „întru”, „de”, „cu”) într-adevăr. 6 sn Ceea ce corespunde realității Si: (înv) adevărare, adevărătat, adevericiune, adeverință (1), adeveritură. 7 sm Ceea ce este real, existent. 8 sn Ceea ce este drept, exact. corectat(ă)