O definiție pentru adevărătură

adevărătúră și -eritúră f., pl. i. Adeverire, mărturie.

Intrare: adevărătură
adevărătură
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular adevărătură adevărătura
plural adevărături adevărăturile
genitiv-dativ singular adevărături adevărăturii
plural adevărături adevărăturilor
vocativ singular
plural