2 definiții pentru adevărătate

adevărătáte sfs [At: CORESI, ap. HEM 327 / E: adevăr + -ătate] (Înv) Adevăr (6).

adevărătáte f., pl. ățĭ. Vechĭ Adevăr.

Intrare: adevărătate
adevărătate
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular adevărătate adevărătatea
plural adevărătăți adevărătățile
genitiv-dativ singular adevărătăți adevărătății
plural adevărătăți adevărătăților
vocativ singular
plural