2 definiții pentru adevărăciune
adevărăciúne sf vz adevericiune
adevăráre f., pl. ărĭ. Vechĭ Adevăr. – Și -răcĭŭne.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: adevărăciune
adevărăciune
| nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | adevărăciune | adevărăciunea |
| plural | adevărăciuni | adevărăciunile | |
| genitiv-dativ | singular | adevărăciuni | adevărăciunii |
| plural | adevărăciuni | adevărăciunilor | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||