ADELFOGAMIE s. f. (biol.) 1. unire a două organe sau celule generate de același individ. 2. copulare a celulelor fiice. 3. metodă de ameliorare și formare a unor rase noi de animale. (< fr. adelphogamie)

ADELFO- „frate, concreștere, gamet, embrion”. ◊ gr. adelphos „frate” > fr. adelpho-, germ. id., engl. id., it. adelfo- > rom. adelfo-. □ ~carpie (v. -carpie), s. f., formare a fructului în urma adelfogamiei; ~fagie (v. -fagie), s. f., 1. Absorbirea normală a unuia sau a mai multor embrioni animali sau vegetali de către cel mai precoce dintre ei. 2. Devorarea unui animal, în mod ocazional sau obișnuit, de către un animal din aceeași specie sau din specii diferite. 3. Unirea a doi gameți de același sex; ~gam (v. -gam), adj., care prezintă adelfogamie; ~gamie (v. -gamie), s. f. 1. Polenizare încrucișată între indivizii deosebiți ai unor specii animale sau vegetale apropiate. 2. Proces de copulație a celulelor-fiice (la unele ciuperci). 3. Metodă folosită pentru ameliorarea și formarea unor rase noi de animale. 4. Fecundare între descendenții apropiați ai acelorași părinți și între forme parentale și cele filiale; ~taxie (v. -taxie), s. f., tip de citotropism cu atragerea reciprocă a zoosporilor liberi.