2 intrări

2 definiții

aculturá vb. ind. prez. 3 sg. acultureáză

ACULTURÁ vb. tr. a face aculturația unui individ, a unui grup. (< fr. acculturer)

Intrare: acultura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • acultura
  • aculturare
  • aculturat
  • aculturatu‑
  • aculturând
  • aculturându‑
singular plural
  • aculturea
  • aculturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aculturez
(să)
  • aculturez
  • aculturam
  • aculturai
  • aculturasem
a II-a (tu)
  • aculturezi
(să)
  • aculturezi
  • aculturai
  • aculturași
  • aculturaseși
a III-a (el, ea)
  • aculturea
(să)
  • acultureze
  • acultura
  • acultură
  • aculturase
plural I (noi)
  • aculturăm
(să)
  • aculturăm
  • aculturam
  • aculturarăm
  • aculturaserăm
  • aculturasem
a II-a (voi)
  • aculturați
(să)
  • aculturați
  • aculturați
  • aculturarăți
  • aculturaserăți
  • aculturaseți
a III-a (ei, ele)
  • aculturea
(să)
  • acultureze
  • aculturau
  • acultura
  • aculturaseră
Intrare: aculturat
aculturat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aculturat
  • aculturatul
  • aculturatu‑
  • acultura
  • aculturata
plural
  • aculturați
  • aculturații
  • aculturate
  • aculturatele
genitiv-dativ singular
  • aculturat
  • aculturatului
  • aculturate
  • aculturatei
plural
  • aculturați
  • aculturaților
  • aculturate
  • aculturatelor
vocativ singular
plural
aculturare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aculturare
  • aculturarea
plural
  • aculturări
  • aculturările
genitiv-dativ singular
  • aculturări
  • aculturării
plural
  • aculturări
  • aculturărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)