ACTIV,-Ă Termenul nemarcat* al opozițiilor de diateză*, definit, în raport cu pasivul* și cu reflexiv*-pronominalul, prin orientarea procesului asupra agentului*, agentul corespunzând cu subiectul gramatical. După cum opozițiile de diateză sunt privite la nivelul verbului sau al întregii construcții, se vorbește despre verb activ sau despre construcție activă. • Verb ~ Opus celui pasiv și celui reflexiv-pronominal, verbul activ are o formă nemarcată, deci fără semne speciale, iar ca semnificație se distinge prin absența semnificației pasive și a celei reflexive; vezi forma laudă în raport cu este lăudat și se laudă. Verbul activ selectează, în poziția subiectului, agentul, iar în poziția obiectului direct, când acesta este exprimat, pacientul* (ex. Ion laudă conferința / pe Gheorghe; Ion citește, construcție în care obiectul direct este neexprimat). • Construcție ~ Construcție tranzitivă* alcătuită dintr-un verb activ, un subiect reprezentând agentul procesului și un complement direct, cu condiția distincției referențiale între subiect și complement; complementul direct poate fi neexprimat în context, în cazul construcțiilor tranzitive folosite absolut*. Construcția activă se opune construcției pasive, unde obiectul direct ia locul subiectului, iar forma pasivă a verbului ia locul formei active (vezi opoziția: Ion citește cartea – Cartea este citită de Ion); se opune și construcției reflexiv-pronominale, în care subiectul, reprezentând agentul, este co-referențial cu obiectul (vezi opoziția: Ion_i îl laudă pe Gheorghe_j - Ion_i se_i laudă /pe sine_i/). Vezi DIATEZĂ; PASIV; REFLEXIV. G.P.D.