OBLIGEANĂ, obligene, s. f. Plantă erbacee perenă, originară din India, cu miros aromatic, cu rizom cărnos, cu frunze liniare lungi și cu flori gălbui, care crește pe marginea apelor ori este cultivată, fiind folosită în medicină și în parfumerie (Acorus calamus). – Et. nec.

OBLIGEANĂ ~ene f. Plantă aromată, cu tulpina erectă, neramificată, cu frunze liniare, lungi, folosită în industria lichiorurilor, în parfumerie și în medicină. ◊ ~-de-baltă trestie mirositoare. [Sil. -bli-] /Orig. nec.

obligeană s. f. (sil. -bli-), g.-d. art. obligenei; pl. obligene

OBLIGEANĂ s. (BOT.; Acorus calamus) (reg.) calm, spetează, trestie-mirositoare, (Transilv.) speribană, (prin Olt.) spetejoară.

ACORUS L., ACORUS, fam. Araceae. Gen originar din Europa, America de S, Asia (India), 2 specii, acvatice, vivace, cu rizomi tuberoși. Frunze fără pețiol, întregi, liniare sau lanceolate. Flori hermafrodite, așezate separat pe același spadice tubulos.

Acorus calamus L. Specie erbacee (înaltă pînă la 1,50 m) aromatică, cu rizom cărnos, tîrîtor, ramificat, puternic înrădăcinat. Frunze alterne, lungi, cu lățimea uniformă, cu vîrf ascuțit, așezate pe 2 rînduri. Spadice tubulos, lung pînă la 22 cm. Flori (periantul cu 6 foliole, 6 stamine) galbene. Fruct, bacă.