6 definiții pentru acorus

OBLIGEÁNĂ, obligene, s. f. Plantă erbacee perenă, originară din India, cu miros aromatic, cu rizom cărnos, cu frunze liniare lungi și cu flori gălbui, care crește pe marginea apelor ori este cultivată, fiind folosită în medicină și în parfumerie (Acorus calamus).Et. nec.

obligeánă s. f. (sil. -bli-), g.-d. art. obligénei; pl. obligéne

OBLIGEÁNĂ s. (BOT.; Acorus calamus) (reg.) calm, spetează, trestie-mirositoare, (Transilv.) speribană, (prin Olt.) spetejoară.

OBLIGEÁNĂ ~éne f. Plantă aromată, cu tulpina erectă, neramificată, cu frunze liniare, lungi, folosită în industria lichiorurilor, în parfumerie și în medicină. ◊ ~-de-baltă trestie mirositoare. [Sil. -bli-] /Orig. nec.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Acorus calamus L. Specie erbacee (înaltă pînă la 1,50 m) aromatică, cu rizom cărnos, tîrîtor, ramificat, puternic înrădăcinat. Frunze alterne, lungi, cu lățimea uniformă, cu vîrf ascuțit, așezate pe 2 rînduri. Spadice tubulos, lung pînă la 22 cm. Flori (periantul cu 6 foliole, 6 stamine) galbene. Fruct, bacă.

ACORUS L., ACORUS, fam. Araceae. Gen originar din Europa, America de S, Asia (India), 2 specii, acvatice, vivace, cu rizomi tuberoși. Frunze fără pețiol, întregi, liniare sau lanceolate. Flori hermafrodite, așezate separat pe același spadice tubulos.

Intrare: acorus
acorus