ACORD A fi (sau a cădea) de acord = A se învoi la ceva, a ajunge la un punct de vedere comun: Până la masă avură timp să răsdiscute toate măsurile cuprinse în manifest, fără a se putea pune totuși de acord. (LIVIU REBREANU) Bănuiesc că putem cădea de acord că respectarea drepturilor nu este transmisă genetic. (http://www.revista22.ro) O nemțoaică strașnică fu angajată, înainte de a cădea ei de acord, ca s-o cioplească deocamdată cât e necesar pentru a o putea expedia apoi în străinătate. (LIVIU REBREANU) A fi de acord să... = A se învoi (la ceva), a fi de părere să..., a aproba: Stăpânii de moșii credeau că în schimbul libertății muncii obținută de țăranii clăcași la Comisia proprietății, aceștia vor fi de acord să le lase pământul pe care aceștia îl aveau în folosință în baza clăcii, în deplină proprietate, fără nicio altă obligație. (ALEXANDRU GABRIEL FILOTTI) De acord = a) De aceeași opinie, părere: Nu e nevoie neapărat să ne declarăm de acord cu teoria entelehială. (LUCIAN BLAGA) − „Unchiule, iar glume!” − „Ba deloc, băiete! / Sunt de-acord cu toții, foarte sigur știu...” (I. L. CARAGIALE) b) (Formulă prin care se exprimă aprobarea) Bine! Ne-am înțeles! Așa să fie!: Așa vom face. De acord! De comun acord (pleonastic) = În perfectă înțelegere, în deplină armonie: Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) și (4) se stabilesc de comun acord cu proprietarul său, în caz de divergență, prin justiție. (CONSTITUȚIA ROMÂNIEI, 1991) Concret exproprierea e posibilă numai […] cu prealabila despăgubire, stabilită prin justiție sau de comun acord cu proprietarul. (http://www.revista22.ro)