ACOMPANIAMENT, acompaniamente, s. n. Însoțirea unei melodii cîntate din gură sau la un instrument muzical de bază, prin altă melodie în armonie cu cea dintîi, cîntată din gură, la alt instrument sau la un grup de instrumente; partea unei bucăți muzicale care are rolul de a acompania o melodie. V. ison, hang. Arie cu acompaniament de pian. ◊ Pe sub candida veselie a melodiei zbîrnîie un acompaniament surd. ODOBESCU, S- III 100. – Pronunțat: -ni-a-.