acolisî, acolisăsc, (acolisi), v.r. (reg.) 1. A se prinde, a se apuca. 2. A se agăța de cineva, a se ține de capul cuiva. 3. A se căpătui, a se însura: „De tri ai umblu-a pețî, / Da' nu mă pot acolisî, / Că n-o fost și nici nu este / Și frumoasă și cu zestre” (Memoria, 2004: 1.148). – Din ngr. ekóllissa „a se lipi” (DER, DEX).