3 definiții pentru accidențar

ACCIDENȚÁR, accidențari, s. m. Muncitor specializat în accidențe. – Din accidențe + suf. -ar.

accidențár s. m., pl. accidențári

accidențár s. m., pl. accidențári

Intrare: accidențar
accidențar substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular accidențar accidențarul
plural accidențari accidențarii
genitiv-dativ singular accidențar accidențarului
plural accidențari accidențarilor
vocativ singular
plural