3 definiții pentru accidențar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ACCIDENȚÁR, accidențari, s. m. Muncitor specializat în accidențe. – Din accidențe + suf. -ar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

accidențár s. m., pl. accidențári

accidențár s. m., pl. accidențári

Intrare: accidențar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • accidențar
  • accidențarul
  • accidențaru‑
plural
  • accidențari
  • accidențarii
genitiv-dativ singular
  • accidențar
  • accidențarului
plural
  • accidențari
  • accidențarilor
vocativ singular
  • accidențarule
  • accidențare
plural
  • accidențarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

accidențar

  • 1. Muncitor specializat în accidențe.
    surse: DLRM

etimologie:

  • accidențe + sufix -ar.
    surse: DLRM